Cele mai bune materiale pentru protecția blaturilor de bucătărie din lemn

Care este cea mai bună metodă pentru protejarea unui blat de lemn masiv la bucătărie? Răspunsul este ulei special pentru blaturi de masă (hard top oil), ulei de tung sau lacuri cu întărire (poliuretanic, acrilic). Este însă o întrebare al cărui răspuns are nevoie de detaliere. Pentru că mesele și blaturile din bucătărie au de suportat condiții diferite de restul mobilierului din casă. Finisajul lor trebuie să fie rezistent la zgâriere, lovire, umiditate și temperatură ridicate, pătări cu lichide reci sau fierbinți, cu alcool, vin sau cafea. Condițiile din bucătărie impun condiții nu doar pentru finisaj ci și pentru lemn și adezivul folosit la încleiere.

Condițiile dificile din bucătărie cer produse de finisare mai rezistente

Nu toate produsele de finisare au aceleași proprietăți superficiale. Unele se albesc în contact prelungit cu apa sau aburul și se scorojesc sau sunt îndepărtate repede dacă sunt în contact permanent cu o sursă de apă. Altele se zgârie foarte ușor, uneori chiar și granulele mai mari de praf pot crea probleme. Produsele de finisare sunt în general termoplastice, dar unele se înmoaie foarte repede în contact cu surse fierbinți. De asemenea, rezistența lor la solvenți este diferită. Unele nu au nicio problemă dacă sunt șterse cu alcool, pe când altele se înmoaie imediat ce vin în contact cu alcoolul. Și exemplele ar putea continua.

Condițiile din bucătărie sunt cele mai dificile din casă pentru că sunt posibile toate provocările de mai sus și altele în plus. Într-o bucătărie funcțională există surse de abur, blaturile pot veni în contact cu surse fierbinți care pot fi uscare sau umede, există posibilitatea ca apa, rece sau caldă, să stagneze mult timp pe suprafața finisată. Suprafețele pot fi supuse la zgâriere sau frecare, pot veni în contact cu alcoolul sau cu substanțe care le pot păta – suc de fructe sau legume, cafea, vin. De aceea, nu putem trata finisarea blaturilor de bucătărie ca pe cel al unei piese oarecare de mobilier.

Proprietățile lemnului sunt la fel de importante ca cele ale finisajului

Fiind vorba de un blat de bucătărie din lemn masiv, importantă este și specia. Lemnul ales trebuie să fie dintre cele dure, cu rezistență bună la zgâriere (stejar, pin, frasin, fag). Finisajul, oricât de bun și rezistent ar fi,  este totuși o pojghiță fină. Dacă blatul este supus unui șoc mecanic – lovitură, zgâriere, tasare – finisajul nu poate rezista singur dacă lemnul cedează.

Și rezistența la umiditate este importantă. Indiferent cât de bine ar fi finisat, vor exista întotdeauna locuri pe unde aburul sau umezeală pot pătrunde în lemn. O rezistență scăzută a lemnului la umiditate poate duce la infestarea cu ciuperci ceea ce înseamnă compromiterea lui. Apar petele de mucegai, lemnul se fragilizează în unele zone și treptat constatăm că ar trebui schimbat.

Cele mai potrivite materiale pentru protecția blaturilor de bucătărie din lemn

Să le luăm pe rând. Ceara nu este recomandată. Pelicula formată nu are rezistență la zgâriere și abraziune, se înmoaie cu ușurință dacă vine în contact cu o sursă fierbinte, nu este rezistentă la solvenți, se pătează ușor. Nu protejează bine nici împotriva murdăriei, condițiile dificile din bucătărie determinând îmbâcsirea ei.

Uleiurile. Uleiul de in nu este recomandat. Este ușor îndepărtat de apă și finisajul trebuie refăcut destul de des, chiar și la 6 luni.
Uleiul de tung este o bună alegere. Rezistă foarte bine la umiditate și formează peliculă rezistentă la acțiuni mecanice. Trebuie aplicat încă cu răbdare, în straturi succesive, pentru ca pelicula să fie de calitate.
Danish oil  este, de asemenea, o alegere bună. Condiția este să fie de bună calitate. Danish oil este un amestec de ulei de in și ulei de tung. Este cu atât mai bun cu cât procentul de ulei de tung este mai mare. Combinația este câștigătoare pentru că uleiul de in intră adânc în lemn, iar cel de tund creează protecția de la suprafață. La fel ca la uleiul de tung, se dau mai multe straturi, iar după uscarea completă protecția va fi foarte bună.
Uleiurile sintetice. Cele potrivite sunt denumite hard top oil, adică ulei dur pentru suprafețe. Sunt formulate special pentru astfel de utilizări și au rezistențe mecanice foarte bune.
În general, uleiurile formează pelicule subțiri și pun lemnul în evidență. Sunt recomandate pentru finisaje rustice sau naturale. Rezistența lor în timp poate fi mai mică decât a celorlalte materiale, dar finisajul poate fi împrospătat fără îndepărtarea straturilor vechi.

Lacuri și vopsele. Produsele nitrocelulozice – unele dintre cele mai folosite materiale pentru finisarea lemnului – nu sunt recomandate pentru blaturile de bucătărie. Pelicula nu are rezistență bună la zgâriere și abraziune, se înmoaie în contact cu surse fierbinți sau cu alcool, se albește în contact prelungit cu apa și se scorojește dacă contactul este permanent. Se poate păta cu cafea și vin. Rezistă mult mai bine ca ceara la murdărire, dar curățarea trebuie făcută cu atenție, fără produse abrazive.
Lacurile/vopselele cu întărire sunt cele recomandate pentru că au rezistență mecanică, fizică și chimică mult mai bună. Rezistențe foarte bune au lacurile poliuretanice. Rezistă foarte bine la zgâriere și la temperaturi ridicate. În general, nu pățesc nimic nici dacă este stinsă țigara pe suprafața blatului.
Cu cât gradul de reticulare este mai mare, cu atât lacul este mai rezistent. În general, gradul de reticulare este legat de cantitatea de catalizator (întăritor) adăugată. Un lac cu întărire 100% este mai dur decât unul cu întărire 50%. Cantitatea de catalizator adăugată este stabilită de producător, nu este un parametru pe care îl putem decide noi.
Rezistențe bune au și lacurile poliesterice sau cele acrilice cu întărire, pe bază de solvent sau de apă.

Produsele pentru exterior nu sunt recomandate pentru blaturile de bucătărie. Sunt formulate pentru a fi mai elastice, ceea ce le face mai puțin dure. Rezistența la umiditate se referă la precipitații, nu la abur sau apă fierbinte.

Oricât de bun ar fi un produs de finisare, el trebuie aplicat corect

Materialele de finisare pot fi foarte bune, dar nu pot face minuni. Este ceea ce spuneam când vindeam lacuri și vopsele, este ceea ce spun și acum. Oricât de bun ar fi un produs de finisare, el nu poate ajunge la capacitatea maximă decât dacă este corect aplicat. De exemplu, oricât de rezistent ar fi un lac la zgâriere sau lovire, pot apărea probleme dacă șlefuirea lemnului sau între straturi nu este corect făcută. În cazul unei loviri, straturile se pot desprinde pentru că nu există aderență. În locul loviturii sau al zgârierii apare o dâră albă foarte vizibilă. Nu este vina lacului ci a șlefuirii.

Alt exemplu. Pentru ca lemnul să fie protejat trebuie să fie foarte bine acoperit de peliculă. Dacă lemnul are pori mari, este nevoie de mai multe straturi, cu uscare și șlefuire, pentru ca aceștia să fie acoperiți. Dacă se dau straturi puține și nu este respectată tehnologia, după o perioadă lacul va cădea în pori și nu va mai proteja la fel de bine. Blatul se  va păta și se va murdări mai ușor. Nu este vina lacului ci a nerespectării tehnologiei.

Sper să considerați utile informațiile de mai sus. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur voi răspunde.