Ori de câte ori am avut ocazia – vizitele făcute în fabrici, articolele scrise, recomandările din tehnologiile de folosire ale materialelor de finisare – am spus și am repetat că șlefuirea în alb bine făcută (adică a lemnului înaintea aplicării finisajului) rezolvă foarte multe din problemele din finisare. Din păcate, anumite defecte nu sunt vizibile în alb și de aceea există tendința ca operația să fie tratată cu superficialitate. Defectele vor deveni însă vizibile la prima aplicare a unui material de finisare. În acest moment însă remedierea este mult mai dificilă și mai costisitoare.
De ce trebuie făcută șlefuirea în alb
Șlefuirea în alb este o etapă foarte importantă în procesul de finisare. Principalele ei obiective cunt:
- calibrarea suprafețelor,
- îndepărtarea zgârieturilor, smulgerilor, urmelor de creion, resturile de adeziv și a altor defecte ale suprafeței,
- îndepărtarea rugozității datorate umezelii,
- asigurarea adeziunii între suprafață și straturile următoare de finisaj,
- reducción del consumo de material de acabado,
- obținerea unei mobile de calitate.
Uneori se folosesc tehnici speciale de șlefuire pentru a scoate în evidență structura lemnului și frumusețea lui naturală. Estructurar la madera Los suelos de roble son un ejemplo.
O șlefuire incorect făcută este deseori cauza defectos de acabado observate pe produsul finit. Atenția acordată pregătirii în alb a suportului lemnos, este invers proporțională cu numărul defectelor apărute în timpul finisării.
Materialele folosite pentru șlefuirea lemnului
Șlefuirea se face în principal cu benzi abrazive. Se poate face manual sau mecanic, în funcție de dotări și de specificul pieselor din lemn. O bandă de șlefuire constă într-o bază (hârtie, material textil sau o combinație a celor două) pe care sunt fixate cu adeziv granule abrazive.
Benzile obișnuite, pentru suprafețe, au fie baza combinată hârtie și material textil, fie numai material textil. Cele folosite pentru șlefuirea profilelor au ca bază un material textil elastic.
Materialul abraziv lipit pe bandă poate fi natural sau artificial. Abrazivele artificiale sunt mai dure și au o utilizare mai vastă. Elección del material abrasivo depinde de scopul pentru care este folosită banda abrazivă. Cele mai comune materiale abrazive folosite sunt oxidul de aluminiu (corundum), zirconiul și carbonatul de siliciu.
Materialele abrazive sunt mărunțite, sortate în funcție de dimensiuni și lipite pe suport. În funcție de numărul granulelor dintr-un inch pătrat banda primește un număr care reprezintă finețea ei (40, 80, 150, 300, 400, etc). Numărul va fi cu atât mai mare cu cât particulele vor fi mai multe, deci mai mici ca dimensiuni. Un număr mic de particule va însemna șlefuire grosieră, un număr mare o șlefuire fină.
Folosirea corectă a benzilor abrazive
În cazul șlefuirii mecanice, benzile abrazive sunt montate pe mașini, pe niște role și întinse pentru a crea o anumită tensiune în bandă. Pentru o șlefuire de calitate tensiunea nu trebuie să fie foarte mare. Cu cât tensiunea în bandă este mai mare, cu atât calitatea abraziunii este mai scazută. Pentru a evita întinderea benzii și a crește timpul ei de viață, tensiunea trebuie redusă după terminarea procesului de șlefuire.
Înainte de a fi pusă pe rolele mașinii de șlefuit, trebuie controlată direcția benzii. Direcția corectă este indicată de producător cu o săgeată desenată pe partea din spate a benzii. Viteza benzii abrazive trebuie să fie în concordanță cu proprietățile suprafeței de șlefuit și recomandările producătorului benzii.
Nu se recomandă obținerea unor șlefuiri fine prin schimbări foarte dese ale granulației benzilor în timpul ciclurilor de șlefuire. Cum nu se poate face șlefuirea unui lemn foarte rugos direct cu o hârtie de 220 sau 240, se recomandă astfel de treceri: 60-100-150-220 sau 40-80-120-180-240.
Depunerile masive de praf pe bandă (colmatarea ei) duc la o șlefuire greșită. Praful se așează între particulele abrazive și anulează efectul lor. Lemnul nu mai este șlefuit ci mai mult netezit. În acele locuri pot apărea așa-numitele oglinzi, care nu mai absorb materialul de finisare, ducând la scăderea aderenței și apariția petelor. Se recomandă ca aplicarea materialelor de finisare să se facă imediat după șlefuire deoarece aderența la suport va fi mult mai bună.
În afara benzilor abrazive, pentru șlefuire mai pot fi folosite discuri, bureți, perii abrazive sau alte materiale asemănătoare.
Despre șlefuirea în alb se pot spune foarte multe. Abordarea de acum a fost industrială, cu multe recomandări privind mașinile de șlefuit. Cómo elegir los abrasivos sau de ce este importantă lijado entre capas puteți afla din alte articole.
Sper să considerați utile informațiile. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur voi răspunde
[...] Cómo lijar madera en blanco para obtener un producto de calidad [...]
[...] nivel de granulación en parte. Es suficiente si se utilizan 3 tamaños de grano diferentes (véase también aquí). Además, el papel de lija debe sustituirse tras el tiempo de uso recomendado o [...]
[...] el color. Aquí encontrará información sobre cómo lijar para evitar defectos. Pero también hay situaciones en las que, por muy bien que se lije la madera, siguen apareciendo manchas. Es [...]
[...] que surgen durante el montaje pueden remediarse al lijar en blanco. Es el lugar determinado para obtener un acabado de calidad. Un lijado cuidadoso de [...]
[...] a riesgo de repetirme, volveré a decirles que la etapa más importante del acabado es el lijado en blanco. Un lijado bien y correctamente realizado reduce en gran medida el riesgo de defectos de lijado [...]
[...] En los proyectos de bricolaje, la aplicación del baño suele hacerse con un pincel, un paño, una brocha, una paleta o una esponja. Cuando la cantidad aplicada es pequeña (paño y esponja bien escurridos, brocha bien sacudida) el tinte será superficial, más uniforme y sin mostrar los poros ni el dibujo natural de la madera. Si se aplica una cantidad mayor, la madera absorbe más y se pone de manifiesto su dibujo. En este caso, existe el riesgo de manchar debido a la mayor absorción en el punto de inicio del tinte (donde se aplica por primera vez el paño o la brocha empapados de tinte). Un tinte uniforme, pero con marcado de poros, se consigue aplicando el baño sobrante y limpiando después el exceso con el paño, primero con movimientos circulares y luego con trazos rectos. La uniformidad del tinte depende mucho de cómo se haya realizado el lijado en blanco. [...]