Specii lemn

Zâmbrul, lemnul cu miros deosebit care calmează și ”odihnește” inima

Zâmbrul este un arbore la fel de deosebit ca și numele lui, care sună arhaic și poetic în același timp. Este o specie aducătoare de liniște, lucru pe care înaintașii noștri îl cunoșteau, folosind lemnul de zâmbru pentru a face leagăne în care dormeau copiii, paturi sau pentru placarea pereților caselor. Zâmbrul este una dintre cele mai rezistente specii, supraviețuind și iarna la temperaturi sub -40°C. Se dezvoltă și la altitudini mari, de peste 2500 m, fiind folosit pentru stabilizarea solului și ca perdele forestiere care să împiedice avalanșele. Cu toate că nu este un lemn important din punct de vedere industrial, fiind specie protejată, este unul foarte interesant care trebuie studiat.

lemn de zâmbru

Regele din Alpi

Zâmbrul este rudă apropiată cu pinul, făcând parte din genul Pinus, numele științific fiind Pinus cembra. În engleză îl găsiți sub numele Swiss pine (pin elvețian), Swiss stone pine (pin elvețian de piatră) sau doar stone pine, Arolla pine, Austrian pine (pin austriac) sau European cedar (cedru european). În franceză este pin cembro, în italiană cembro sau cirmolo, în germană  zirbelkiefer, zirbe sau zirm, iar elvețienii îi spun arve sau arbe.

Crește în zona alpină și subalpină din munții Alpi, munții Carpați și masivul Tatra, de la 1200 m până la 2900 m. Este un pin care crește doar în Europa, cu precădere în sud-vestul Franței, nordul Italiei, Austria, Elveția, Germania, Cehia, Slovacia, Polonia, Ucraina și România. La noi îl găsim în munții Călimani, Parâng, Rodnei, Făgăraș și Retezat, unde ajunge și la peste 2000 m. Îi place lumina și apa, se dezvoltă bine ca exemplar singular, dar crește și împreună cu pinul sau larița. Rezistă la temperaturi extreme, de la mai puțin de -40°C la peste +45°C.

Fiind atât de rezistent este frecvent întâlnit în Alpi la altitudini mari, peste limita unde se găsesc de obicei arbori. De aici vine denumirea de regele Alpilor și de la capacitatea de a rezista avalanșelor, zăpezilor abundente și concentrației mari de ozon.

Conifer cu rădăcina adânc înfiptă în pământ care poate trăi și peste 1000 de ani

Zâmbrul crește până la 20-25 m înălțime, rareori mai înalt, și diametru de 1,5-2 m. Rădăcina pivotantă înfiptă adânc în pământ îi dă forța necesară pentru a rezista vânturilor de la altitudinile mari. Trunchiul este acoperit cu o scoarță cenușie-brună care la maturitate se închide la culoare și devine solzoasă și fisurată. Coroana este îngustă și piramidală până la 50-60 ani, iar după 100 ani devine mai lată, rotunjită, ușor neregulată și uneori are mai multe vârfuri. Este un arbore longeviv, putând ajunge la peste 1000 de ani.

Frunzele sunt sub forma unor ace subțiri cu trei muchii, grupate câte 5, rigide, lucioase, de culoare verde închis, cu lungimea de până la 10 cm. Conurile au 10 cm, sunt ovale, îndreptate în sus, brun-violet la început, maronii la maturitate. În interior sunt semințele care au în jur de 5 cm și care spre deosebire de pin, nu au aripioare. Răspândirea este făcută de păsările și vietățile din pădure. Semințele zâmbrului sunt comestibile, fiind denumite impropriu alune de pin.

Zâmbrul sălbatic crește foarte încet ajungând la maturitate după 50 de ani, uneori chiar 80 ani. Au fost dezvoltate însă și specii care pot fi crescute ca plante decorative în parcurile din zonele cu clima mai dură. Acestea nu au nevoie de un timp așa îndelungat pentru maturizare, rodind după doar 12 ani. Cel sălbatic este ocrotit, tăierea lui fiind ilegală. Este pe Lista roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii încă din 2006. Extinderea stațiunilor de schi nu a fost de ajutor pentru această specie, fiind în pericol în toată Europa. Din fericire, au fost adoptate programe de împădurire care redau șansele zâmbrului.

Lemnul de zâmbru – aspect și caracteristici

Zâmbrul este un rășinos, având caracteristicele acestui tip de lemn, fără desene sau culori deosebite care să-l personalizeze, cum este cazul foioaselor. În secțiune transversală prin trunchi se vede diferența dintre alburnul gălbui și duramenul brun roșcat, cu tentă de roz la lemnul mai tânăr și brun mai evidențiat, pe măsură ce se maturizează.

Fibra nu este întotdeauna dreaptă și uniformă din cauza condițiilor de creștere ce duc uneori la fibră răsucită. Sunt prezente canalele rezinifere, distribuite uniform, mirosul dat de rășină fiind puternic și specific. Diferența dintre inelele anuale este vizibilă, inelele sunt înguste, iar trecerea de la lemnul timpuriu la cel târziu nu este foarte bruscă. Pe plăcile de masiv și furnire sunt vizibile nodurile.

Condițiile diferite de creștere duc la densități foarte diferite ale exemplarelor, cu variații de la 370 kg/m³ la 560 kg/m³. Tot din cauza condițiilor, lemnul poate crește răsucit, iar proprietățile lui mecanice au de suferit. În general, este un lemn moale și ușor, cu variație dimensională mică și rezistențe moderate. Se usucă repede fără crăpături importante. Se sculptează și se strunjește ușor. La finisare trebuie avut în vedere conținutul ridicat de rășină care poate crea probleme.

lemn de zâmbru

lemn de zâmbru

Un arbore cu multe calități de care ne bucurăm în mică măsură

În trecut lemnul a fost folosit intens în Austria, Elveția și Germania ca lemn de foc, la fabricarea mobilei și în construcții. Creșterea lentă a făcut ca în multe zone să fie înlocuit cu larița, un rășinos mai dur, care crește mai repede și mai drept. Nici dezvoltarea stațiunilor de schi nu l-a ajutat foarte mult, defrișările pentru piste și traseul telecabinelor ajungând și la altitudini mari. Acum lemnul este folosit în mică măsură, în special de artizani, pentru sculptură (este renumită zona Val Gardena, din Italia), strunjire și pentru intarsie.

Lemnul de zâmbru are totuși calități deosebite datorită rășinii și a uleiurilor conținute. Este un lemn care induce calmul, fiind cunoscut faptul că somnul celor care dorm pe pat din lemn de zâmbru este mult mai liniștit. Acest fapt a fost confirmat în 2003 de un studiu publicat de Joanneum Research Institute (Weiz, Austria). Studiul a arătat că mirosul emanat de lemn reduce pulsul, inducând un somn profund și relaxare neurovegetativă. Relaxarea din timpul nopții înseamnă ritm cardiac scăzut și în timpul zilei, ceea ce face ca inima să ”economisească” o oră de muncă pe zi (3500 de bătăi). Așa se explică și somnul mai liniștit al copiilor din leagănele de lemn de zâmbru.

lemn de zâmbru

Pentru că acum este destul de greu de găsit mobilier din lemn de zâmbru sau cherestea cu care să se placheze pereții, se pot folosi pernele umplute cu rumeguș fin. Astfel, oricine se poate bucura de un somn liniștit. Relaxarea poate fi indusă și cu ajutorul uleiului extras din acele/frunzele zâmbrului. Parfumul degajat este proaspăt și blând, lemnos, citric, balsamic, ușor floral. Mirosul poate fi definit ca un amestec de pin, lămâie, mirt, vanilie și lemn. Uleiul ajută respirația și lasă organismul să se relaxeze și să se regenereze.

Aceste uleiuri au și efect antibacterian asupra lemnului. Pe suprafața lui, rar se produce mucegai ceea ce-l face potrivit pentru fabricarea ustensilelor de bucătărie sau a cutiilor în care se păstrează alimente. Tot datorită uleiului, zâmbrul este rezistent la atacul insectelor. S-a constatat că în spațiile unde există lemn de zâmbru nu apar molii. Câteva umerașe din lemn de zâmbru în dulap vor face ca moliile să dispară pentru totdeauna. În lipsa umerașelor, același efect îl produc un săculeț cu așchii de lemn de zâmbru sau câteva rămurele.

Semințele de zâmbru și conurile sunt folosite în alimentație. În Alpi semințele sunt denumite alune de pin și se mănâncă la fel ca alunele de pământ. Conurile de folosesc pentru obținerea distilatelor sau pentru lichioruri. De asemenea, există obiceiul ca băuturile alcoolice să fie aromate cu felii de con de zâmbru.

lemn de zâmbru

Una dintre cele mai importante utilizări ale zâmbrului este stabilizarea solului și crearea de bariere forestiere care să oprească avalanșele. În zonele foarte înalte din Alpi, zâmbrul este cu adevărat rege. Un rege care are grijă ca pietrele să stea la locul lor și se opune zăpezilor care alunecă de pe versanți.

Sper să considerați interesante informațiile. Completările sunt întotdeauna binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur vă voi răspunde.

Etichete

Mihaela Radu

Mihaela Radu este inginer chimist dar are o mare pasiune pentru lemn. De mai bine de 20 de ani lucreaza in domeniu, finisarea lemnului fiind ceea ce a definit-o in aceasta perioada. A acumulat experienta lucrand intr-un institut de cercetari, in propria firma, precum si intr-o multinationala. Isi doreste sa impartaseasca continuu din experienta proprie cu cei care au aceeasi pasiune....si nu numai.

4 comentarii

Adaugă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • Interesant. M-am abonat la newsletterul Revistei de Lemn pentru aceste article pe care le scrieti despre diferite soiuri de copaci.
    A-ti spus ca zambrul creste de la 1200m in sus. Ce sanse are sa se prinda daca vreau sa-l plantez in curte, in zona Brasovului, altitudine de circa 600m?
    Multumesc

    • Mulțumesc pentru că ne urmăriți.
      Aveți șanse dacă veți cumpăra unul din plantații controlate. Este o specie modificată pentru a fi plantată în parcuri care se adaptează foarte bine și la altitudini mici. Are nevoie de apă și lumină, îi priesc solurile drenate (nisipoase, pietroase), dar se dezvoltă și în cele lutoase și se simte bine singur, fără alți arbori în jur. Crește mai repede decât zâmbrul sălbatic, rodește mai repede, dar are aceleași proprietăți calmante, liniștitoare. Am găsit și la noi site-uri specializate care vând puieți de zâmbru.

    • Ulei găsiți pe net, de exemplu la emag. Plante găsiți în pepiniere (aflați de ele tot pe net).
      Resturi ar trebui să căutați pe grupurile de profil de pe Facebook – Lemnarii, Tâmplarii, Woodworking.

Categorii

Abonează-te la newsletter

Newsletter vineri dimineața
Informații și sfaturi de la experți

ro_RORomână