Caracteristici lemn

Cum alegem lemnul pentru a evita deteriorările produse de modificările lui dimensionale

”Găsesc mereu formularea – pentru a evita deteriorările produse de modificările dimensionale ale lemnului, acesta trebuie ales cu atenție. Doar că nu găsesc nicăieri ce presupune aceasta alegere? La ce anume trebuie să mă uit?” Trebuie să-i mulțumesc lui Iulian pentru acest comentariu. El a fost elegant și a spus că găsește mereu acea formulare, dar sunt convinsă că la mine a auzit-o cel mai des. Niciodată până acum nu m-am gândit cât de derutați trebuie să fie cei care întâlnesc expresia. De parcă singura problemă ar fi să nu-ți fugă gândul în altă parte când cumperi lemn. 🙂

Când spunem că lemnul lucrează, ne referim la modificările lui dimensionale legate de variația umidității, adică umflarea și contragerea. Modificările dimensionale pot fi însoțite de crăparea și deformare lemnului. Fiind un material neuniform, nu tot lemnul se manifestă la fel, modificările depinzând de specie, umiditate interioară, mod de debitare, defecte de creștere sau de structură. Să le luăm pe rând.

modificările dimensionale ale lemnului

De ce este importantă specia

Unele specii crapă la uscare mai mult și mai puternic decât altele, iar urmările sunt mai importante. De exemplu, cerul (o specie de stejar) crapă mai mult și mai puternic decât stejarul obișnuit sau gorunul. Dacă variația umidității mediului este mare (ierni foarte geroase, căldură uscată în interior), lemnul va varia dimensional, iar în speciile predispuse spre crăpare vor apărea tensiuni mari. Pentru a nu ne trezi cu grinzi cu crăpături adânci, este mai bine să alegem stejar în locul cerului.

În general, lemnul de foioase se umflă și se contrage mai mult decât cel de rășinoase. Alegerea rășinoaselor pentru domeniul construcțiilor nu se face doar datorită trunchiurilor drepte ci și a faptului că se mișcă mai puțin decât lemnul de foioase, generând mai puține surprize. Modificarea dimensională este diferită și în cadrul aceleiași specii, crescând odată cu densitatea și proporția de lemn târziu.

Legătura dintre umiditate și mișcările lemnului

În momentul tăierii arborelui, în lemn există două tipuri de apă, apă liberă și apă legată. Apa liberă este cea provenită din hrană și care circulă prin vasele lemnului. Este cea care începe să iasă imediat după tăiere și nu determină mișcări ale lemnului. Această apă iese până ce umiditatea ajunge la 30%, numită umiditatea de saturație a fibrei. De aici începe ieșirea apei legate, apă care face parte din structura lemnului. Ieșirea ei este cea care duce la modificări dimensionale și provoacă tensiuni care pot avea ca urmări crăparea și deformarea lemnului. Apa iese până se ajunge la un echilibru cu umiditatea mediului în care se află. În România, umiditatea de echilibru este 8-12%, pentru lemnul folosit la interior și 14-16%, pentru cel folosit la exterior.

De multe ori, lemnul folosit în construcții este proaspăt tăiat, nu este uscat în uscătoare, umiditatea lui fiind de 25, chiar 30%. Așa cum am văzut mai sus, parte din acea apă va ieși pentru că umiditatea tinde să ajungă la echilibru cu cea a mediului. Dacă lemnul este dintr-o specie cu risc de crăpare sau care se modifică mult dimensional, ieșirea apei poate avea repercusiuni asupra proiectului în care acesta este folosit.

Este foarte important ca umiditatea să fie verificată atunci când lemnul este cumpărat. Cea mai exactă verificare se face în interiorul scândurii sau grinzii și la min. 5 cm de margine. Umiditatea la suprafața lemnului și cea de pe muchii este influențată de umiditatea mediului și ne poate da informații eronate. Folosirea unui umidometru are intră în lemn este cea mai bună alegere.

modificările dimensionale ale lemnului

Construcție structură lemn acoper...
Construcție structură lemn acoperiș Nuba Club, Mamaia
Ce legătură are modul de debitare

Una foarte mare. Când variază dimensional, lemnul o face diferit pe cele trei direcții – radială, axială și tangențială – ceea ce poate duce la deformări. Cea mai mare variație este pe direcție tangențială, cea mai mică pe cea axială, în lungul fibrei. Deformarea este cea mai mică când debitarea se face cât mai aproape de axul central. Cele mai ferite de deformări sunt elementele tăiate în lungul fibrei, paralel cu axul central și cât mai aproape de ax. Tăierile la ”întâmplare” duc la scăderea rezistenței lemnului, la curbări și deformări, chiar la apariția crăpăturilor.

La ce defecte de structură trebuie să fim atenți

Defectele de creștere, cele de structură, nodurile pot duce la scăderea rezistenței lemnului. De exemplu curbura, un defect de creștere, scade rezistența lemnului la compresiune ceea ce este foarte important dacă elementul provenit din acel lemn va fi folosit în construcții. De asemenea inelele neregulate, un defect de structură, fac ca proprietățile lemnului să fie imprevizibile. Dacă avem de făcut un obiect de decor, nu este foarte important. Dar dacă vorbim de elemente folosite în construcții, imprevizibilitatea lemnului poate avea urmări grave.

Sunt defecte care îmbunătățesc unele proprietăți și le scad pe altele. De exemplu, lemnul de compresiune care apare la rășinoase este mai dur, dar variația lui dimensională este mult mai mare decât la rășinoasele obișnuite. Acest lucru face ca la uscare acest lemn să crape și să se deformeze accentuat.

Nu trebuie să ne ferim de toate defectele, unele aduc chiar un plus de farmec lemnului. Nodurile simple, fixe (necăzătoare) nu sunt un pericol, iar ca aspect, dau un aer rustic și natural. Fibra ondulată este și ea un exemplu de defect care înnobilează lemnul.

Dacă lemnul este pasiunea noastră și ne avântăm în tot felul de proiecte de bricolaj, este bine să știm ce este important când îl procurăm. Câteva cunoștințe de structură și comportament și un umidometru bun pot face diferența între un lemn de calitate și unul care ne va crea doar probleme.

modificările dimensionale ale lemnului

Sper să considerați utile informațiile. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur voi răspunde.

Mihaela Radu

Mihaela Radu este inginer chimist dar are o mare pasiune pentru lemn. De mai bine de 20 de ani lucreaza in domeniu, finisarea lemnului fiind ceea ce a definit-o in aceasta perioada. A acumulat experienta lucrand intr-un institut de cercetari, in propria firma, precum si intr-o multinationala. Isi doreste sa impartaseasca continuu din experienta proprie cu cei care au aceeasi pasiune....si nu numai.

Adaugă comentariul

Adaugă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Categorii

Abonează-te la newsletter