Paltinul de munte – un simbol pentru Robin Hood și un lemn cu luciu de mătase

Una dintre speciile preferate de lutieri este paltinul de munte. Și nu doar pentru proprietățile lui acustice deosebite ci și pentru culoarea deschisă, fibra fină și ondulată ce-i dă un aspect de mătase. Modul de tăiere și defectele de creștere contribuie și ele la desenul natural deosebit și unic. Este denumit frecvent paltinul care cântă și cei cu înclinații spre misticism cred că poate face legătura cu lumea spiritelor. În munții noștri cresc unele dintre cele mai apreciate exemplare pentru sonoritatea specifică. Pentru aceste motive, dar și alte aspecte interesante, articolul de mai jos este dedicat paltinului.

Arborele lui Robin Hood

Cel mai cunoscut exemplar de paltin de munte este în Anglia și a jucat în film alături de Kevin Costner în Robin Hood – Prințul hoților. Există acolo o secvență renumită cu un paltin singuratic între două dealuri. Este cel mai fotografiat arbore din Anglia și se află lângă Zidul lui Hadrian, lângă Crag Lough, în Northumberland. Paltinul are câteva sute de ani și a avut alături și alți frați care însă au dispărut de-a lungul timpului. A părut și în videoclipul lui Bryan Adams (Everything I do, I do it for you), dar și în câteva seriale. În mai 2003 a fost din nou erou, un elicopter prăbușindu-se la nici 30 m de el.

În 2016 a fost nominalizat la competiția Arborele Anului din Anglia, alături de alți 200 de arbori. A câștigat competiția și astfel a participat în 2017 la competiția Arborele European unde a ieșit pe locul 5. Primul loc în Anglia i-a adus un premiu de 1000 de lire folosite pentru a-i analiza starea de sănătate și pentru a-i proteja rădăcinile, tot mai expuse de multele vizite.

Din familia arțarului, asemănător însă și cu platanul

Denumirea latină a paltinului de munte este Acer pseudoplatanus. Face parte din familia Sapindaceae, genul Acer, la fel ca arțarul. De altfel, arțarul mai este denumit și paltin de câmp (Acer platanoides). În literatura de specialitate găsiți paltinul de munte cu denumirile sycomore maple sau european sycomore (engleză), acero montano (italiană), erable sycomore (franceză) sau bergahorne (germană).

Paltinul este nativ în centrul și estul Europei și în vestul Asiei. În secolele XV-XVI a ajuns și în nordul continentului fiind adus în Anglia de francezi. Prin anii 1700-1800 a fost aclimatizat și în Suedia, iar după 1800 a ajuns și în SUA. S-a adaptat foarte bine zonelor respective fiind acum socotită în unele părți specie invazivă. În România crește în zona colinară și cea montană ajungând până la 1500-1600 m altitudine.

Paltinul este un foios care crește înalt de 30-40 m, uneori și 50 m, cu un diametru de 1-1,2 m. Rădăcina este puternică și înfiptă adânc în pământ. Tulpina este dreaptă și scurtă, cu scoarță cenușie și netedă la tinerețe. După 30-40 de ani, scoarța începe să se îngroașe, să dezvolte crăpături și să se exfolieze în plăci neregulate, la fel ca platanul. Coroana este largă și neregulată. Frunzele sunt mari (12-20 cm), palmat-lobate, zimțate, cu sinusuri înguste și ascuțite. Pe dos sunt mate și păroase la început, spatele frunzei fiind unul din modurile de a deosebi paltinul de arțar, care are frunza lucioasă pe dos. Florile apar după înfrunzire, sunt verzi-gălbui grupate în ciorchini atârnători. Fructele sunt disamare cu aripi de 3-6 cm unite în unchi ascuțit.

Paltinul crește repede în prima parte a vieții, la 30 de ani fiind asemănător cu fagul la 60. După 30 de ani apar fructele care sunt împrăștiate cu ușurință de vânt. Trăiește în mod obișnuit până la 400-500 de ani, dar sunt exemplare care depășesc cu mult această vârstă.

Lemnul de paltin: proprietăți, caracteristici

Paltinul este una din puținele specii unde este folosit lemnul de alburn. În secțiune transversală nu se vede întotdeauna diferența dintre alburn și duramen. Zona de alburn este lată, culoarea fiind de la alb-gălbuie spre crem, la brun auriu sau roșcat. Duramenul este brun roșcat mai închis. Inelele anuale sunt vizibile. Fibra este fină, uniformă și dreaptă. Cele mai apreciate însă sunt exemplarele unde fibra este ondulată, uneori chiar foarte pronunțat. Acest tip de paltin este denumit și paltin creț. Porii sunt difuzi, mulți, așezați uneori radial. Razele medulare sunt vizibile cu ochiul liber, sunt atât înguste, cât și largi, distanțate normal. Ele sunt cele care dau luciul natural specific paltinului. Tăierea radială pune în evidență razele medulare.

Paltinul este lemnul ale cărui defecte sunt de fapt calități. Pe lângă fibra ondulată și creață, lemnul poate conține noduri mici care, în funcție de tăiere, pot da furnire cu aspect deosebit (ochi de pasăre, coadă de păun).

Densitatea paltinului în stare anhidră este 615 kg/³, iar duritatea Janka 4680 N. Pentru a-și păstra culoarea deschisă alb-crem se recomandă tăierea arborelui iarna, debitarea imediată și uscarea în uscătoare. Altfel este posibil ca lemnul să se păteze cu propria sevă. Se lucrează bine, atât cu scule de mână, cât și mecanice. Se recomandă scule bine ascuțite și viteză nu prea mare poate a nu arde lemnul. Se strunjește, se sculptează și se încleiează bine. Este bine ca înainte de băițuire să se aplice un izolator pentru că are tendința să se păteze. Dacă este finisat transparent, fără colorare, are tendința de îngălbenire în timp.

Nu este rezistent la exterior și la umiditate. Este de înțeles având în vedere că se folosește alburnul, fără rezistență la exterior.

Paltinul românesc învață să cânte la Reghin

Lemnul de paltin se folosește la fabricarea mobilierului, al obiectelor decorative sau a cutiilor. Este o materie primă apreciată pentru furnire estetice. Furnirul de paltin cu desen deosebit este des folosit pentru a decora mașini de lux sau yahturi. Datorită culorii deschise este folosit la intarsii. Din paltin se fac boluri, linguri și alte obiecte folosite la bucătărie. Este și un foarte bun lemn de foc, dar și materie primă pentru obținerea hârtiei.

Cea mai importantă utilizare a paltinului este însă la obținerea instrumentelor muzicale (viori, violoncel, viole). Din acest punct de vedere este o specie cu pedigri fiind apreciată de maeștrii lutieri europeni. Se folosește în special pentru a face spatele, lateralele și gâtul instrumentelor. Cel mai apreciat este paltinul cu fibra ondulată pentru efectul vizual deosebit. Nu este însă doar estetic ci are și proprietatea de a propaga sunetele. Lemnul cu inele anuale înguste este folosit pentru obținerea sunetelor înalte (viori), iar cel cu inele anuale late pentru sunete joase (violoncel, contrabas). De asemenea, paltinul are capacitatea de a pune în valoare sunetele, le dă claritate. La fabrica de instrumente muzicale Hora, de la Reghin, se lucrează cu paltin românesc cu calități deosebite. Despre Hora și instrumentele fabricate acolo puteți afla mai multe aici.

Despre legătura dintre aspectul paltinului și proprietățile lui acustice și elastice găsiți aici un studiu detaliat făcut de un colectiv de profesori și cercetători români. Una dintre concluzii stabilește legătura dintre ondulația fibrei și lungimea de undă a sunetului. O fibră cu ondulația pronunțată va avea lungimea de undă mai mică, iar la ondulație mai discretă, lungimea de undă va fi mai mare.

Mă simt într-un fel legată sentimental de această specie pentru că ea a declanșat pasiunea mea pentru lemn. În primele 2-3  săptămâni de la angajarea în ICPIL (Institutul de cercetări și proiectări pentru industria lemnului) am văzut câteva mostre de lemn pe care se aplicare un lac lucios care punea în valoare desenul natural. Mostrele erau pentru lucrarea unei colege, iar mie mi s-a părut că nu am văzut niciodată ceva mai frumos. Cele mai frumoase dintre ele erau cele făcute cu furnir de paltin creț și paltin măzărat.

Sper să considerați utile informațiile de mai sus. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsași-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur voi răspunde.