Palisandrul, cunoscut și ca lemn de trandafir

Palisandrul este cunoscut și ca lemn de trandafir, care este de fapt traducerea de la rosewood, numele în engleză. Numele lemn de trandafir vine de la faptul că, proaspăt tăiat, are un miros dulceag și foarte persistent, asemănător florilor de trandafir. Uneori, mirosul lemnului poate dura și ani de zile. Spre deosebire de specii precum stejar, salcâm, cireș, nuc, ulm, care pot fi găsite în Europa, palisandru este un lemn exotic specific zonelor tropicale, majoritatea speciilor comerciale fiind din America centrală și de sud, Africa și Asia de sud. De altfel, sub numele palisandru se găsesc în jur de 300 de specii aparținând genului Dalbergia, răspândite în toată lumea. Au în comun mirosul dulceag și culoarea deosebită, dar care nu este identică pentru toate speciile. Toate au însă tenta roșiatică care se combină cu brun, portocaliu, bordo sau negru. Lemnul este dur și foarte prețios, având un luciu natural caracteristic. Culoarea, luciul, duritatea au făcut ca lemnul să fie exploatat necontrolat de-a lungul timpului, ceea ce a dus la măsuri de protecție pentru toate speciile genului, tăierea lor fiind restricționată.

Despre specii de palisandru, caracteristici ale lemnului și utilizări, în cele ce urmează.

Lemn greu și dur, în culori naturale deosebite

Speciile de palisandru sunt cele mai rare, mai deosebite și mai apreciate specii de lemn din lume. Fiecare obiect lucrat din astfel de lemn este unic, emană forță și eleganță în același timp. Dens și cu nuanțe pline și bogate, lemnul de trandafir a fost folosit de secole pentru a face mobilier de lux, instrumente muzicale de mare valoare, ceasuri sau cutii de bijuterii.

Duramenul de palisandru are o varietate foarte mare de nuanțe, de la portocaliu auriu până la negru-verzui. Benzi mai închise la culoare sunt intercalate în culoarea de bază a duramenului dând aspectul unor panglici. De asemenea, pe același element din lemn pot apărea culori mai închise sau mai închise sub form unor dungi drepte sau interconectate formând modele uimitoare.

Lemnul de palisandru este dur, dens și rezistent. Este un lemn cu creștere foarte înceată, uneori fiind necesari peste 300 de ani pentru a avea o bucată de duramen suficient de mare. Densitatea medie anhidră este între 800 și 900 kg/m³, dar unele specii pot fi chiar mai grele ca apa (lemnul se scufundă, nu plutește pe apă). Marea majoritate a speciilor sunt rezistente la putrezire și la atacul insectelor, chiar și al termitelor. Este ca un fel de imunitate care face să nu aibă nevoie de tratament insectofungicid.

Dalbergia, genul căruia îi aparține palisandru, are peste aproximativ 300 de specii. Diferențele dintre ele sunt legate de culoare, numărul și așezarea porilor. Specii precum Kingwood, Blackwood, Tulipwood, Cocobolo, Sissoo sau Bois de Rose fac parte și ele din genul Dalbergia. Însă cele mai cunoscute specii de palisandru sunt Dalbergia nigra, palisandrul brazilian și Dalbergia latifolia, palisandrul indian.

Palisandrul brazilian, specie aproape imposibil de găsit

Palisandrul brazilian a fost folosit sute de ani la obținerea chitarelor având un aspect și o rezonanță specială. Este atât de apreciat încât este numit de cunoscători Cadillacul speciilor de lemn. O mare parte din apreciere se datorează și faptului că este foarte greu de găsit. Exploatarea intensă a pădurilor în timpul dominației coloniale, dar și tăierea abuzivă și arderea pentru a face loc minelor de diamante sau fermelor de cafea a dus aproape la dispariția pădurilor de palisandru. Se consideră că zona de pădure de pe coasta Atlanticului, asemănătoare pădurii amazoniene ca densitate, dar formată în mare parte din arbori de palisandru, a dispărut în proporție de 90%. Sin 1998, palisandrul brazilian este specie protejată.

Arborele este nativ în Brazilia și poate ajunge la 40 m înălțime, cu diametrul trunchiului până la 1,5 m. În secțiune transversală se vede foarte bine diferența dintre alburn și duramen. Alburnul este gălbui deschis, pe când duramenul poate varia de la un maro ciocolatiu închis la violet deschis sau maro roșcat, cu dungi contrastante închise. Dungi fine negre pot forma uneori un model unic denumit pânză de păianjen. Textura este uniformă, medie spre grosieră, cu pori deschiși de dimensiuni medii. Fibra tinde să fie drepte, dar uneori poate fi spiralată sau ondulată.

Lemnul de palisandru brazilian are densitatea 835 kg/m³ și duritatea Janka 12400 N. Este foarte rezistent la putrezire și atacul insectelor. Se prelucrează bine manual și mecanic, dar sculele trebuie să fie bine ascuțite și se tocesc repede. În timpul prelucrării degajă miros plăcut de trandafiri. Se strunjește și se șlefuiește ușor, dar pot apărea probleme la încleiere din cauza conținutului de ulei.

Lemnul de trandafir brazilian este listat în CITES Apendix I, cel mai restrictiv și include și produsele finite din lemn. Este singura specie a cărui restricție a fost înăsprită,  toate celelalte specii din genul Dalbergia fiind în Apendix II. Din cauză că este aproape imposibil de găsit este înlocuit deseori cu cocobolo, palisandrul de Honduras sau cel indian.

Palisandrul indian, înlocuitor al celui brazilian la fabricarea chitarelor

Dalbergia latifoglia, palisandrul indian a fost comercializat de sute de ani. Tăierea este acum strict controlată de guvernul indian, iar buștenii sunt vânduți la licitație doar cumpărătorilor aprobați de guvern. Exportul este strict controlat de guvernul astfel încât acest lemn prețios să rămână disponibil mult timp în viitor. Controlul exportului datează de la începutul anilor 1980 și trebuie ca lemnul exportat să aibă valoare adăugată ridicată, ca furnirul sau componentele pentru instrumente muzicale și mobilier.

Arborele este nativ în India, Sri Lanka și Indonezia. Poate crește până la 30 m înălțime și 1,2 m diametrul trunchiului. Se mai numește și palisandru de Bombay. Duramenul, diferit de alburnul deschis la culoare, poate varia de la un maro auriu la maro violet intens, cu dungi maro mai închise. Lemnul se închide la culoare odată cu vârsta, devenind maro intens. Textură este medie și pori destul de mici. Fibrele sunt de obicei strâns întrepătrunse.
Porii sunt difuzi, medii spre mari, fără aranjament specific. Palisandrul indian are număr mult mai mare de pori comparativ cu cel brazilian, fiind un element de recunoaștere. Raze înguste, invizibile cu ochiul liber.

Densitatea în stare anhidră este 830 kg/m³, iar duritatea Janka 10870 N. Este rezistent la putrezire și atacul insectelor. Se prelucrează greu din cauza fibrelor întrepătrunse și tocesc repede sculele. La prelucrare degajă miros de trandafir, dar mai puțin plăcut decât palisandrul brazilian. Se încleiează bine, dar la colorare pot fi probleme din cauza rășinilor conținute care ies la suprafață. Trebuie folosit izolator. Este folosit încă din anii 60 ca înlocuitor al palisandrului brazilian pentru fabricarea chitarelor clasice.

Utilizările lemnului de palisandru

Lemnul de palisandru este un lemn prețios, foarte scump și greu de găsit. A fost folosit intens în trecut la fabricarea  mobilierului de lux, a ceasurilor, truselor de voiaj și casetelor de bijuterii, la placarea pereților și casetarea tavanelor templelor și palatelor.

În prezent, mobila făcută din palisandru este foarte scumpă și foarte rară. Cel mai adesea sunt folosite specii care seamănă, dar care nu fac parte din genul Dalbergia. Speciile autentice sunt folosite mai ales pentru obiecte de lux precum stilouri, pipe, jocuri de șah.

Lemnul de palisandru este unul de rezonanță al cărui sunet când se bate în el este clar și curat. De aceea a fost folosit de sute de ani la fabricarea chitarelor, dar și a unor instrumente de suflat precum fagotul sau clarinetul.

Datorită culorii închise este folosit frecvent pentru intarsiere.

Culoarea specială a palisandrului a determinat apariția unor coloranți în nuanță asemănătoare. Uneori, faptul că este menționat mobilă palisandru ne poate ne poate face să credem că este chiar din specia menționată. Este însă mobilier dintr-o specie obișnuită, colorată în culoare palisandru. Un element de identificare pentru mobila originală este variația mare de culori pe suprafața aceluiași element din lemn. Mobilele în culoare palisandru sunt uniforme și chiar dacă lemnul folosit are un desen mai special, baițul nu poate reproduce nuanțele naturale ale lemnului de palisandru.

Specii tot mai greu de găsit

Exploatarea masivă timp de secole a făcut ca, în multe părți din lume, palisandrul să ajungă aproape de dispariție. Acest lucru a determinat CITES (the Convention on International Trade in Endangered Species of Wild Fauna and Flora – Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de floră și faună pe cale de dispariție) să pună sub protecție toate speciile de palisandru, exploatarea lor fiind restricționată.

Sper să considerați utile informațiile de mai sus. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur voi răspunde.