Lemnul de păr – Pyrus communis – delicat, cu textura fină și uniformă

Una dintre cele mai deosebite specii europene de lemn este părul. Fibra fină, culoarea deosebită, densitatea și stabilitatea au făcut din lemnul de păr unul foarte apreciat de artizani. Datorită culorii este folosit pentru intarsii, iar ușurința cu care se prelucrează îl face potrivit pentru sculptură și strunjire. Fiind foarte stabil, din lemn de păr s-au făcut de-a lungul timpului instrumente de măsură precum rigle sau echere. Lemnul de păr se și colorează foarte bine, ceea ce a făcut ca în trecut să fie folosit pentru a înlocui abanosul. În secolul al XIX-lea, în timpul celui de-al Doilea Imperiu Francez, era moda mobilierului negru făcut din abanos. Cum nu toată nobilimea își putea permite mobilierul foarte scump făcut din lemnul rar adus din colonii, abanosul a fost înlocuit cu lemnul de păr colorat în negru. Procedeul era numit pera ebonizata, iar mobilierul obținut astfel era considerat unul de mare valoare. Toate acestea și încă multe altele ne-au determinat să-i dedicăm lemnului de păr articolul de mai jos.

Un simbol al fertilității, înțelepciunii, dragostei, susținerii divine

Exista peste 30 de specii de păr. Subiectul articolului este Pyrus Communis cunoscut și ca părul comun, părul european sau părul elvețian. Este cel al cărui lemn se folosește cel mai mult. În engleză este pear, în franceză poirier, în germană birne (birnenbaum), în italiană pero, în spaniolă peral.

Părul este un nativ în centrul și estul Europei și sud-vestul Asiei, dar este cultivat în toate regiunile cu climă temperată din Europa, America de Nord și Australia. Este cel mai important pom fructifer din zona temperată. Dovezi ale existenței lui se duc mii de ani în urmă, fiind menționat și de Homer în Odiseea. În funcție de cultură, este asociat cu fertilitatea, înțelepciunea, dragostea, prosperitatea, longevitatea, susținerea divină.

Datorită formei fructului, părul este asociat adesea cu maternitatea. Para era fructul sacru al zeiței romane Hera, patroana femeii, căsătoriei și nașterii, iar în Grecia antică era asociată cu Afrodita, zeița iubirii. Perele sunt simboluri străvechi al iubirii, fidelității, dar și al despărțirii. În China se consideră că aduce ghinion ca un cuplu să mănânce împreună o pară tăind-o în două. În unele țări europene, nașterea unei fete se sărbătorește plantând un păr.

În artă, forma perei a fost simbolică pentru forma feminină de secole, făcând aluzie la senzualitate, sexualitate, feminitate, fertilitate și rodnicie. Fructele și florile de păr au fost adesea subiecte pentru artiști în diverse perioade, de la delicatele tablouri japoneze, până la pictori celebri precum Claude Monet sau Georgia O’Keeffe.

Un pom fructifer rezistent la frig, iubitor de apă și lumină

Părul este un pom fructifer din familia Rosaceae care crește în regiuni cu climat temperat umed. Este rezistent la frig, dar are nevoie de lumină și nu-i plac verile calde și secetoase. Fără apă are puține fructe care rămân mici, nu se dezvoltă. Rezistă până la -18°C și iarna, când este repaos vegetativ, poate rezista și până la -40°C. Înflorește primăvara devreme, când temperaturile pot fi încă scăzute (7°C). Lipsa luminii afectează fructele, dar și maturarea lemnului. Trăiește în jur de 80-100 de ani, dar variantele din vestul Asiei sunt mai longevive.

Părul, în varianta sălbatică care crește la marginea pădurilor, poate ajunge la 7-10 m înălțime, cu diametrul trunchiului 0, 2-0,4 m. Părul altoit poate ajunge și la 15-20 m. Trunchiul drept este acoperit de scoarță brăzdată ale cărui rizuri se adâncesc cu vârsta. Frunzele sunt oval-rotunjite, verzi, mari, cu lungimea de 7-8 cm, partea superioară lucioasă, cu marginea dințată sau dreaptă. Înflorește în aprilie, iar florile albe sunt grupate câte 4-10 într-o inflorescență tip umbrelă.

Fructul este comestibil, de formă sferic-alungită sau conic-trunchiată, cu greutatea între 150 și 300 g. Pielița este lucioasă sau acoperită cu rugină, de culoare verde, galbenă portocalie sau roșie. Pulpa este suculentă, de diverse consistențe de culoare de la alb-gălbuie la roșiatică. Gustul este dulce cu aromă mai mult sau mai puțin intensă. În centru sunt semințele mici, maronii prinse într-o zonă mai dură, cu celule lignificate.

Lemnul de păr – caracteristici și proprietăți

Lemnul de păr este cel mai frumos lemn provenit de la pomi fructiferi, având o textură fină, delicată și uniformă.

În secțiune transversală prin trunchi se văd inelele anuale fără a fi însă foarte clar definite. Diferența între alburn și duramen este foarte greu vizibilă. Culoarea duramenului este de la roz pal sau somon, la maro roșcat deschis, iar alburnul este doar foarte puțin mai deschid. Dacă este aburit, culoarea rozalie devine mai puternic, mai adâncă. Lemnul din plantele bătrâne dezvoltă în duramen colorații brun-violet care-i cresc valoarea.

Fibra este dreaptă, cu textură uniformă foarte fină. Porii sunt difuzi, mici, numeroși, fără un aranjament anume.  foarte mulți și mici, dispuși difuz, fără un aranjament anume. Ocazional, porii din duramen au gume sau depuneri minerale de culoare maro-roșcat. Razele medulare sunt înguste până la medii și nu sunt vizibile cu ochiul liber. Fără miros caracteristic.

Lemnul de păr are densitatea în stare anhidră 690 kg/m³ și duritatea Janka 7380 N. Este considerat un lemn cu contracție medie și se poate deforma la uscare. După uscare este stabil. Nu este rezistent la putrezire și este destul de dificil de impregnat. Se prelucrează ușor, atât manual, cât și mecanic. Se strunjește și se sculptează ușor. Nu sunt probleme la încleiere, colorare și finisare. Colorat negru este un înlocuitor destul de bun al abanosului.

Utilizări ale lemnului de păr

Lemnul de păr se folosește atât ca lemn masiv, cât și ca furnir, dar nu este un material cu utilizare industrială intensă. Este apreciat ca lemn pentru intarsii sau pentru obținerea unor obiecte deosebite precum stilouri, pipe, cutii de bijuterii. Artizanii îl folosesc pentru obținerea bolurilor, a unor piese de mobilier mai speciale, pentru sculptarea lingurilor decorative. Este folosit la obținerea instrumentelor muzicale de suflat sau a chitarelor.

Fiind un lemn dur și dens, poate fi folosit la obținerea parchetului.

Nu are miros și gust, de aceea este folosit la obținerea obiectelor folosite în bucătărie – tocătoare, boluri, linguri.

Are o aromă foarte plăcută când este ars, fiind folosit la afumarea cărnurilor.

Textura fină și uniformă îl face un lemn foarte bun pentru a fi sculptat. Se spune că în Grecia antică statuile zeiței Hera erau sculptate în lemn de păr.

Sper să considerați utile informațiile de mai sus. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur voi răspunde.