Diverse

Povești, legende, mituri – Bradul de Crăciun

Poveștile cu subiecte de Crăciun sunt totuși prea puține din moment ce tocmai am văzut, cred că pentru a 10-a oară, „Singur acasă”. De aceea mă gândesc că poate ar fi bine să vă spun povestea bradului de Crăciun. Mai ales că mai este foarte puțin timp până atunci.

povestea bradului de Crăciun
Târg de Crăciun în Germania sursă foto: culturalawareness.com

Să începem cu legendele. Una dintre ele spune că o mică pasăre nu a putut să plece spre țările calde pentru că avea o aripă ruptă și a încercat să se ascundă de vremea rea în pădure. A încercat mai întâi într-un stejar, apoi într-un ulm, dar niciunul nu a vrut să o primească de teamă să nu le mănânce fructele. Deznădăjduită, s-a așezat în zăpadă așteptându-și sfârșitul. Atunci un brad a văzut-o și a chemat-o la el, ocrotind-o și salvând-o în acest fel. În noaptea de Crăciun s-a stârnit un vânt mare și așa de mare a fost, încât toți pomii și-au pierdut frunzele. Toți, cu excepția bradului, pe care Dumnezeu l-a răsplătit pentru bunătatea sa, lăsându-i frunzele verzi veșnic.

O altă legendă spune că, odată demult, au pornit la drum trei virtuți surori – Speranța, Iubirea și Credința – căutând copacul care ar putea să le reprezinte cel mai bine. Adică să fie înalt ca speranța, mare ca iubirea și trainic precum credința. Și căutând ele prin pădure au dat de brad și au realizat că el este copacul căutat. L-au luminat atunci cu razele stelelor, împodobindu-l. Și astfel bradul a devenit copacul care simbolizează veșnic speranța, iubirea și credința.

Originile pomului de Crăciun se duc mult înapoi, în preistorie, pe când strămoșii noștri păgâni sărbătoreau solstițiul de iarnă cu crengi veșnic verzi sau cu crengi împodobite, în preajma datei de 21 decembrie. Asemenea obiceiuri nu erau numai pe teritoriul Europei. Dovezi ale acestor sărbători s-au găsit și în Egipt sau China, de exemplu. Druizii din Anglia și Franța se închinau stejarului și decorau ramuri de stejar în onoarea zeului recoltei.

În timp ce păgânii se închinau la stejar, creștinii au ales bradul datorită formei sale de triunghi care duce cu gândul la Sfântă Treime. Se pare că primul care a folosit forma triunghiulară a bradului asociată creștinismului a fost Sfântul Bonifaciu, în secolul VIII, în călătoria sa prin Germania. Și acum, la festivalurile păgâne se mai folosesc frunzele de stejar.

povestea bradului de Crăciun
Festival păgân în Letonia sursă foto: latvianstuff.com

Primul brad ridicat în public, consemnat în documente, a fost la Riga, în Letonia, în anul 1510. A fost decorat cu flori de hârtie și fructe, fiind o combinație între tradiția păgână și creștină. Cam în aceeași perioadă, în Germania, Martin Luther a spus să se pună lumânări în pomul de Crăciun pentru a simboliza stelele ce strălucesc toată noaptea, obicei care s-a răspândit repede în toată țară.

povestea bradului de Crăciun
Martin Luther și familia în jurul bradului de Crăciun (1536) sursă foto: porterbriggs.com

Mai târziu, în anii 1700, emigranții germani au dus obiceiul în America, iar la sfârșitul secolului ajunsese deja și în Canada. Tot în anii 1700 bradul de Crăciun a ajuns și în Rusia, adus de Petru cel Mare. Obiceiul a durat aici peste 200 de ani, până când a fost scos în afara legii după revoluția bolșevică din 1917.

povestea bradului de Crăciun
Crăciun la palat, în Rusia sursă foto: allrus.me

Cu toate că acum Danemarca este cea mai mare producătoare de brazi de Crăciun, primul brad a fost ridicat oficial în Piața Primăriei din Copenhaga în anul 1914. Nu a fost însă primul brad din Danemarca. Prima atestare documentară a unui brad de Crăciun aici datează din 1808. În Anglia, bradul de Crăciun a apărut în 1841 când soțul de origine germană a reginei Victoria, prințul Albert, i-a făcut cadou soției sale un brad care a fost pus în Castelul Windsor și împodobit. Obiceiul s-a răspândit în timp scurt în toată Anglia, dar și în colonii.

povestea bradului de Crăciun
Regina Victoria și Prințul Albert în jurul bradului de Crăciun sursă foto: commons.wikipedia.org

În România, bradul a fost privit întotdeauna ca un simbol încă înainte de a fi unul creștin. El era dăruit la naștere, era împodobit la nuntă sau la înmormântare. Și acum, la țară, încă se mai ține obiceiul de a împodobi bradul la nuntă cu fructe și hârtie colorată.

povestea bradului de Crăciun
Împodobitul bradului la nuntă sursă foto: imperialtransilvania.com

Împodobirea bradului de Crăciun a apărut la noi în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Obiceiul a venit pe filiera germană, dar sunt vehiculate 2 variante ale apariției primului brad. Una spune că totul a pornit de la bona nemțoaică a unui boier bogat, care a împodobit un brad pentru copiii boierului. A doua, mai oficială și cu mai multe documente, spune că obiceiul a fost adus în țară de Principele Carol de Hohenzollern, viitorul rege Carol I al României. Obiceiul familiei regale de a sărbători Crăciunul în jurul bradului s-a răspândit rapid printre boieri, instaurând obiceiul și în țara noastră.

povestea bradului de Crăciun
Familia Regală a României în jurul bradului de Crăciun sursă foto: romanialibera.ro

După cum știți, bradul se împodobește mai ales cu globuri și luminițe. Primele globuri de sticlă au fost făcute …, dar asta este o altă poveste, pe care o las pentru duminica viitoare 🙂

Alte povești, legende, mituri.

Mihaela Radu

Mihaela Radu este inginer chimist dar are o mare pasiune pentru lemn. De mai bine de 20 de ani lucreaza in domeniu, finisarea lemnului fiind ceea ce a definit-o in aceasta perioada. A acumulat experienta lucrand intr-un institut de cercetari, in propria firma, precum si intr-o multinationala. Isi doreste sa impartaseasca continuu din experienta proprie cu cei care au aceeasi pasiune....si nu numai.

Adaugă comentariul

Adaugă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Categorii

Abonează-te la newsletter

ro_RORomanian