Frasinul, lemnul care preia șocurile

Dacă sunt colorate la fel, este practic imposibil să deosebești o piesă de mobilier din lemn de frasin de una din stejar. Desenul, fibra, porii sunt foarte asemănătoare, culoarea fiind singura care diferențiază lemnul de frasin de cel de stejar. La nivel de proprietăți însă, diferențele sunt mult mai mari. De exemplu, frasinul are proprietatea de a prelua șocuri fără urmări. De aceea este folosit la fabricarea croselor de hochei sau a bâtelor de baseball.

Structura și proprietățile lemnului de frasin

Frasinul – Fraxinus – face parte din familia Oleaceae și chiar dacă pare puțin probabil, se înrudește cu măslinul și liliacul. Din aceeași familie mai fac parte încă 65-70 de alte tipuri de frasin, arbori sau arbuști. Specia care se găseste la noi este Fraxinus excelsior, numit și frasin european (european ash) sau frasin comun. Este răspundit în toata Europa, din nordul Spaniei până în Rusia și din nordul Greciei pănă în Norvegia, ajungând până în sud-vestul Asiei. Crește în soluri umede și calcaroase și este rezistent la secetă. Nu-i plac însă temperaturile scăzute de aceea il găsim foarte rar la altitudini mai mari de 2000 m. Nici singurătatea nu-i place fiind în număr mare în pădurea în care crește, dominând-o.

Copacul crește până la 30-35 m, în mod excepțional până la 40 m, având diametru de 1,5-2 m (uneori chiar 3m). La tinerețe scoarța este fină și lisă, având culoarea gri verzui. Odată cu maturizarea scoarța se închide la culoare, se îngroașă și apar crăpături verticale. Frunzele se desfac târziu primăvara, uneori după flori, care sunt de culoare violet închis. Toamna frunzele nu-și schimbă culoarea și cad la primul îngheț, păstrându-și culoarea verde.

În secțiune transversală se vede o zonă lată de alburn de culoare crem gălbui până la brun deschis. Zona de duramen este mai îngustă, având culoarea de la brun deschis la brun mediu. Lemnul tânăr are culoarea mai deschisă, aceasta închizându-se odată cu maturizarea. Diferența dintre alburn și duramen nu este întotdeauna vizibilă.

Fibra este dreaptă și regulată, ondulațiile aparând rareori. Textura este asemănătoare stejarului. Inelele anuale sunt clar definite și vizibile. Porii sunt mari și rotunzi în zona de lemn timpuriu, fiind așezați pe 2-4 randuri. Porii din lemnul târziu sunt mici și solitari. Razele medulare nu sunt vizibile cu ochiul liber acesta fiind și unul din elementele care-l deosebesc de stejar.

Frasinul se evidențiază prin capacitatea de a prelua șocurile fără a crăpa

Lemnul de frasin este folosit atât ca lemn masiv cât și sub formă de furnir. Nu este foarte rezistent la putrezire și la atacul insectelor de aceea nu este recomandat pentru folosire în contact cu solul (garduri). Principalele lui calități sunt:

• rezistenta la șoc și capacitatea de a prelua șocul fără crăpare
• flexibilitate (elasticitate)
• culoare deschisă, aproape albă

Elasticitatea și capacitatea de a prelua șocurile au făcut ca, în trecut, să fie folosit la fabricarea schiurilor și a rachetelor de tenis.  Încă se mai fac sănii din frasin pentru cursele de câini din Scandinavia. Tot datorită rezistenței foarte mari la șoc este folosit la fabricarea croselor de hockey, a bâtelor de baseball, tacurilor de biliard, dar și a mânerelor sculelor și uneltelor folosite în gospodărie (ciocan, topor). A fost ani de zile cel mai folosit lemn la fabricarea bastoanelor.

Fiind dur și elastic este foarte bun pentru pardoseli, fiind folosit și în săli de sport pentru că preia șocurile.

Sunt specialiști care consideră frasinul cea mai elastică specie europeană. În orice caz, este cea mai folosită specie, după fag, pentru curbare la abur. Unul dintre producătorii de mobilă de artă care a pus foarte mult în valoare frasinului este Joseph Walsh. Formele deosebite obținute prin curbare la abur, combinate cu culoarea albă ușor gălbuie, au făcut din piesele sale de mobilier adevărate opere de artă.

Este folosit si la obținerea mobilei obișnuite, fără elemente curbate. Poate fi colorat cu usurință, dar se preferă folosirea lui în culoarea naturală.

Datorită desenului frumos și a culorii deosebite este folosit și la fabricarea instrumentelor muzicale. Sunt fabricate chitare electrice, dar și clasice, fiind un bun material pentru fabricarea cutiilor de rezonanță.

Lemnul de frasin se prelucrează frumos și prin strunjire. Datorită desenului și al culorii arată foarte bine când este structurat, perierea sau sablarea punându-l foarte bine în valoare.

Este și un foarte bun lemn de foc pentru că se despică ușor și are conținut scăzut de apă. În trecut, în Anglia, când era folosit drept combustibil lemn de frasin, tăierea se făcea imediat deasupra solului, iar buturuga lăsată în continuare în pământ. Din ea creșteau plante noi care după 10 ani erau din nou tăiate.

Coaja de frasin a fost folosită ani de zile și ca remediu în terapiile naturiste. Are proprietăți astringente și a fost folosită împotriva febrei, a blocajelor hepatice și biliare, a reumatismului și artritei. În medicina naturistă sunt folosite și frunzele și semințele. Poate de aceea frasinul este considerat de țările nordice copacul renașterii și al vindecării.