Ce beneficii aduce etanșarea casei și cum se face testul de etanșeitate

Începând cu anul 2021 standardul NZEB este obligatoriu pentru toate clădirile nou construite a căror autorizație de construcție a fost emisă după 31 decembrie 2020. Asta înseamnă că toate clădirile construite de acum înainte trebuie să aibă consumul energetic aproape zero (nZEB: nearly Zero-Energy Building), adică să fie foarte eficiente energetic. O altă cerință este ca acest necesar foarte redus de energie să fie acoperit cât mai mult posibil din surse regenerabile. Dacă până acum fiecare dintre noi gestiona în felul său consumul energetic al casei, acum casa trebuie proiectată pentru a respecta cerințele UE și cele ale Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Nu mai este vorba doar de ceea ce gândește fiecare dintre noi legat de consumul de energie și de plata facturilor ci de o cerință la nivel european de a proteja resursele și de a reduce noxele rezultate din arderea combustibililor fosili. În noile case construite vom consuma mai puțină energie pentru încălzirea aerului, a apei, pentru răcire, climatizare, ventilare. Cum putem face acest lucru? Construind case bine izolate termic și bine etanșeizate astfel încât să fie reduse până la zero pierderile de energie.

Care sunt elementele care fac ca o casă să fie eficientă energetic

Pentru ca o clădire să fie cât mai eficientă energetic trebuie să aibă o anvelopă etanșă. Să fie foarte bine izolată termic, să aibă uși și ferestre performante, să fie orientată astfel încât să beneficieze de aport solar pe timp de iarnă, să aibă sisteme de ventilație cu recuperare de căldură. Casa Pasivă este la ora actuală conceptul de construcție cu cel mai mare grad de eficiență energetică și un reper în construcția caselor cu consum mic de energie. Sunt construite case pasive în toată lumea, dar în România există deja astfel de case, unele dintre ele cu certificări primite de la Institutul Passivhaus din Germania.

Cerificarea de casă pasivă este primită dacă se îndeplinesc anumite criterii. Măsurătorile care se fac au în vedere determinarea eficienței energetice a casei, dar și beneficiile ce țin de confortul interior al locuitorilor. Una dintre cerințe este etanșeitatea ridicată la aer. Pentru a determina etanșeitatea casei se face un test specific numit test de etanșeitate sau blower-door test (descris mai jos pe larg). Conform acestui test, o casă pasivă trebuie să aibă sub 0,6 schimburi/oră. Pentru a vă face o idee de diferență, firma Zecaph – proiectant și consultant de eficiență energetică la standard de casă pasivă – spune că acum, în România, o construcție nouă se încadrează între 5 – 26 schimburi de aer pe oră.

Care sunt avantajele unei case bine etanșeizată

Principalul avantaj este diminuarea costurilor cu încălzirea și răcirea. Etanșarea foarte bună face ca între interiorul casei și exterior să nu existe schimb necontrolat de aer. Un astfel de schimb ar însemna și o pierdere de căldură din interior spre afară, iarna sau un aport de căldură de afară în interior, vara. Diferența de temperatură dintre interior și exterior face ca aerul să se miște, să circule, iar o casă neetanșată permite schimbul cu exteriorul. Ca urmare, confortul termic din interior va scădea, uar pentru a reveni la nivelul dorit este nevoie de consum suplimentar de energie. Acest consum suplimentar se va vedea în valoarea facturilor.

Un alt dezavantaj al schimburilor necontrolate de aer între interior și exterior este apariția condensului. Aerul care se mișcă necontrolat influențează și umiditatea din interior. Umiditatea suplimentară din aer poate condensa în zonele unde nu există izolare termică sau este întreruptă pentru că acolo pereții sunt mai reci. Umezeala permanentă duce la apariția mucegaiului. Există falsa idee că tocmai etanșarea foarte bună duce la apariția condensului. Nu este așa! Foliile folosite pentru etanșeizare permit ieșirea vaporilor de apă, dar nu și circulația aerului.

Dacă în urma testelor efectuate rezultă că clădirea este bine etanșeizată atunci cu siguranță casa va avea și o izolare fonică de nivel ridicat și veți avea garanția că lucrările pe șantier au fost bine executate, iar construcția nu are defecte ascunse.

Cum se face în șantier etanșarea casei

Pentru a etanșeiza perfect clădirea se folosește o folie care trebuie instalată continuu la interior, adică pe fața interioară a tuturor pereților, a acoperișului și peste placa de beton a pardoselii. Specialiștii din proiectare au o regulă – regula creionului sau a creionului roșu- pentru a determina o etanșare perfectă. Regula spune că, pe o secțiune din proiectul casei, trebuie să poți trece cu creionul pe stratul de etanșare fără să-l ridici de pe hârtie.

Pentru ca etanșarea să fie perfectă, echipa de montaj trebuie să acorde foarte care atenție tuturor îmbinărilor între foliile care asigură etanșarea. Foliile se suprapun și sunt prinse bandă adezivă specială. Există zone sensibile, cum sunt cele din jurul usilor și ferestrelor, precum și al balcoanelor care au platformă exterioară, zone unde etanșarea trebuie făcută cu multă atenție. De asemenea, echipele de instalatori trebuie să lucreze cu grijă pentru ca străpungerile făcute pentru montarea tubulaturii să nu afecteze folia de etanșare.

Pentru a demonstra că folia montată este continuă, fără străpungeri care duc la pierderi de aer, se face testul de etanșeitate sau blower-door test.

Testul de etanșeitate sau blower-door test sau testul cu ușa suflantă. De ce este necesar testul blower-door?

Cu ajutorul acestui test se verifică etanșeitatea clădirii, calitatea lucrărilor executate și se identifică toate zonele cu probleme de etanșare, pe unde se pierde aer pentru ca apoi să fie remediate. Zonele vulnerabile sunt cele de la îmbinările componentelor anvelopei, ferestrele, ușile, la străpungerile conductelor sau ale traseelor electrice. Testul de etanșeitate se efectuează pentru a măsura gradul de etanșeitate a unei case și răspunde la două întrebări: “cât de mult aer intră sau se pierde din casă?” și “pe unde se întâmplă?”.

Pentru test se montează etanș în golul sau în cadrul unei uși exterioare a casei ușa suflantă care încorporează un ventilator puternic. Etanșeitatea este asigurată cu o folie flexibilă care sigilează golul ușii unde este instalat ventilatorul. Ventilatorul introduce sau scoate aer și astfel se creează o diferență de presiune între interior și exterior de 50 Pascali. Măsurătorile făcute în timpul testului urmăresc determinarea valorii n50 care arată numărul de schimburi de aer pe oră la diferența de presiune de 50 Pa. Valoarea permite detectarea neetanșeităților cu ajutorul anemometrului (instrument de măsură a vitezei aerului), a mașinii de fum sau prin termoscanare. În timpul testului, un auditor poate observa din exteriorul casei care sunt zonele unde au loc pierderi de aer. Locurile unde se întâlnesc greșeli de montaj sau probleme de etanșeitate sunt de obicei în jurul ferestrelor, a ușilor, la îmbinarea dintre elementele casei (pereți/acoperiș) sau în zonele unde cablurile sau tuburile de instalații străpung pereții. Cu ajutorul termoscanării și a generatorului de fum chiar și cele mai mici pierderi de căldură sau diferențe de temperatură sunt localizate prin testul blower door. Pe lângă aceste observații calitative, ușa suflantă oferă și o măsurare cantitativă a pierderilor de aer a unei case. În baza datelor colectate se vor estima pierderile de energie ale clădirii și se va vedea ce îmbunătățiri se pot face.

Ideal este ca în timpul șantierului să se facă două teste cu ușa suflantă, unul într-o fază intermediară a construcție și altul la final. Testul de referință este, însă, cel de la final, când construcția este gata și finisajele încheiate. Acest test este obligatoriu pentru certificarea de casă pasivă.