Forestier Grădină

Scoarța și resturile de lemn transformate în mulci hrănesc și protejează arborii și arbuștii

Scoarța și resturile de lemn pot fi folosite pentru a acoperi solul din grădini, parcuri sau livezi. Ați văzut probabil pungi cu așchii și scoarță în magazinele de profil, ideea fiind transformată deja în business. Găsiți aici un exemplu de astfel de business care s-a eficientizat transformând deșeurile de lemn într-un produs secundar vandabil.

Acoperirea solului a devenit o practică frecventă. Se folosesc diverse materii organice – iarbă, frunze, crengi, resturi de plante, scoarță, așchii – dar și anorganice precum folii de plastic, pietriș sau bile de sticlă. Toate aceste materiale poartă numele generic de mulci, iar operațiunea de acoperire a solului se numește mulcire. Mulci și mulcire sunt adoptate din engleză (mulch) și deși nu sunt cuvinte din DEX, sunt unanim folosite pentru a defini această operație și materialele folosite. Care sunt avantajele acestui procedeu, ce materiale se folosesc și ce rol au resturile de lemn, descoperiți în cele ce urmează.

Mulcirea – reglează umiditatea și temperatura solului

Mulcirea constă în acoperirea solului cu material organic sau anorganic cu rolul de a păstra umiditatea, a împiedica dezvoltarea buruienilor, a furniza nutrienți, a preveni eroziunea solului și înghețul plantelor. Este un mod de protecție a terenului și plantelor inspirat din natură. În pădure există pe jos un strat de frunze moarte care protejează solul și rădăcinile de îngheț, iar prin putrezire furnizează îngrășăminte solului.

Mulcirea se folosește frecvent și în livezi sau grădini. Mulciul păstrează umiditatea în sol în perioadele fierbinți de vară, reducând necesarul de apă cu până la 50%. Folosit în sere împiedică formarea condensului, care poate provoca alterarea plantelor. Stratul de mulci este astfel așezat încât lumina ajunge doar la plantele cultivate, restul fiind acoperit. Astfel buruienile nu se mai dezvoltă și nu mai este necesară tratarea culturii împotriva lor. Păstrând solul umed permanent, sub mulci se dezvoltă râmele care-l afânează. Sunt reduse astfel o serie de operații necesare întreținerii.

Un avantaj al mulciului organic este că prin putrezire și descompunere, furnizează solului compuși cu azot asemănători îngrășămintelor. Operațiunea nu înlocuiește fertilizarea, dar un teren acoperit cu material organic va fi mai bogat în nutrienți decât unul lăsat liber.

Mulcirea nu este recomandată pentru terenurile foarte umede pentru că păstrează apa în interior și poate determina putrezirea plantelor. De asemenea, nu este bine să se acopere cu mulci organic terenurile unde există limacși sau rozătoare. Pentru șoareci, stratul de așchii de lemn, crengi sau frunze reprezintă un culcuș foarte bun și se vor înmulți mai repede. Terenul unor culturi anuale nu trebuie acoperit permanent, mulciul fiind folosit doar în perioadele calde pentru a ține apa în sol.

Mulci organic versus anorganic

Mulciul organic poate fi făcut din aproape toate resturile vegetale. Se folosesc frunzele căzute, iarba cosită, fân, paie, ramuri rămase în urma toaletării copacilor, coceni de porumb, pleavă, pălării de floarea soarelui, coji de nucă, ace de conifere, scoarță de copac, talaș, așchii de lemn. Materialele trebuie să fie sănătoase și uscate sau semiumede. Nu toate materialele se așază la fel pe teren, stratul de mulci putând varia între 5 și 20 cm. De exemplu, dacă materialul este mai umed (frunze tocate, iarbă proaspătă) stratul nu trebuie să fie gros pentru că împiedică trecerea apei și a aerului ceea ce va duce la putrezire și apariția unui miros neplăcut.

Ca mulci anorganic se folosesc foliile de plastic, sticlă, pietriș de râu, roci concasate. Foliile sunt cele mai folosite de cei care cultivă legume și fructe, dar și de cei care plantează arbori sau pomi fructiferi. În primul caz se folosesc folii de polietilenă care împiedică dezvoltarea buruienilor, de aceea se mai numesc și folii antiburuieni. În cel de-al doilea caz este vorba de o plasă textilă care împiedică eroziunea solului, conservă umiditatea și reglează temperatura. Sunt folosite doar la plantele perene.

Avantajele mulciului organic sunt disponibilitatea, costul scăzut, ocazia de a scăpa de deșeuri și faptul că se descompune fertilizând solul. Dezavantajele sunt posibilitatea de a conține boli sau dăunători și faptul că trebuie reîmprospătat continuu. Mulciul anorganic rezistă mai mult în timp, controlul rezultatelor este mai strict și oferta este mare din punct de vedere estetic (culori mai multe). Dezavantajele sunt costurile ridicate, transformarea în deșeuri când trebuie schimbate și pericolul ca plantele să aibă de suferit din cauza supraîncălzirii foliilor.

Cum se folosesc așchiile, talașul și scoarța de lemn ca mulci

Mulciul recomandat pentru arbuști, arbori și pomi fructiferi este cel format din talaș, așchii și scoarță de lemn. Aceste materiale nu sunt recomandate pentru culturile anuale pentru că se descompun în ani de zile intervenind în pregătirea paturilor germinative. Pot fi însă folosite între straturi de culturi, dacă acestea sunt înălțate. Atenție, nu se folosesc resturi de PAL, MDF sau de lemn tratat sau vopsit!

Nu trebuie folosit rumeguș fin, ci talaș. Rumegușul fin poate împiedica drenajul apei și creează un dezechilibru carbon-azot în sol. Talașul nu trebuie folosit proaspăt pentru că are un pH foarte acid. Dacă-l lăsăm sub formă de movilă câteva luni, chiar un an fără să fie întors, pH-ul scade și poate fi folosit. Datorită pH-ului acid este recomandat la culturile de afine, în jurul azaleelor sau al coniferelor. Amestecat cu iarbă proaspăt cosită crește cantitatea de azot din sol. Se recomandă o grosime a stratului de mulci de talaș de 5-7 cm.

Scoarța de copac și așchiile din resturile de lemn sau provenite din tocarea ramurilor rezultate în urma toaletării arborilor sunt cele mai folosite materiale pentru mulci. Sunt materiale care se descompun mai greu și au nevoie de împrospătare doar o dată pe an. Amestecul dintre scoarța de copac și compost este un mulci foarte bun pentru arbori și arbuști maturi. Grosimea stratului de mulci din scoarță de copac sau așchii de lemn este de 5-10 cm.

Beneficii pentru arbori, arbuști și plante perene în urma mulcirii cu resturi de lemn

Amestecul de lemn hrănește solul. Unul dintre cele mai importante beneficii ale folosirii așchiilor de lemn este că acestea putrezesc în timp și hrănesc solul din care se hrănește copacul.

Reglează temperatura solului. Un strat gros de așchii de lemn menține o temperatură plăcută și constantă la nivelul solului, protejând rădăcinile. Învelișul de protecție este foarte important, atât vara cât și iarna. Este la fel ca un material de izolare pentru case, menținând pământul mai rece vara și mai cald iarna.

Reglează umiditatea solului. Stratul protector de așchii de lemn împiedică, de asemenea, evaporarea apei din sol. Reducerea evaporării în jurul rădăcinilor conservă apa, reducând frecvența cu care plantele trebuie udate și scade posibilitatea ca arborii să fie afectați de secetă. De asemenea, așchiile neregulate lasă apa să treacă, evitând băltirea.

Nu mai este nevoie de erbicide, feritilizatori sau îngrășăminte. Așchiile de lemn împiedică lumina să ajungă la buruieni și le împiedică să crească, funcționând ca un erbicid. Apoi, prin putrezire, așchiile de lemn hrănesc solul și nu mai este nevoie de fertilizatorii chimici care pot deveni periculoși pe termen lung.

Reduce deșeurile. Scoarța de copac, resturile de lemn, talașul sunt deșeuri în majoritatea fabricilor. Transformându-le în mulci li se dă utilitate, ajutând în același timp la dezvoltarea arborilor și arbuștilor. Practic, resturile susțin un nou ciclu de viață.

Alegere estetică pentru parcuri și grădini. Nu în ultimul rând, contribuie la aspectul aranjat al parcurilor și grădinilor. Așchiile de lemn au o varietate mare de texturi și culori, iar contrastul dintre culorile lemnului și verdele grădinii este încântător.

Sper să considerați utile informațiile de mai sus. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur voi răspunde.

Mihaela Radu

Mihaela Radu este inginer chimist dar are o mare pasiune pentru lemn. De mai bine de 20 de ani lucreaza in domeniu, finisarea lemnului fiind ceea ce a definit-o in aceasta perioada. A acumulat experienta lucrand intr-un institut de cercetari, in propria firma, precum si intr-o multinationala. Isi doreste sa impartaseasca continuu din experienta proprie cu cei care au aceeasi pasiune....si nu numai.

Adaugă comentariul

Adaugă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Categorii

Abonează-te la newsletter

ro_RORomanian