Specii lemn

Lemnul de măr, asemănător cu lemnul de cireș, dar mult mai dur

Lemnul pomilor fructiferi nu este apreciat doar pentru afumarea cărnii sau a peștelui. Culoarea, desenul, fibra fină fac ca din lemnul pomilor să iasă proiecte deosebite, foarte apreciate. Este și cazul lemnului de măr. Nu este o specie cultivată pentru lemn și de aceea se găsește mai rar lucrat în tâmplărie. Este foarte apreciat de meșterii tâmplari care sunt de-a dreptul fericiți când reușesc să pună mâna pe o bucată mai mare ce poate fi folosită la un mobilier mai special. Și pentru că este atât de apreciat am hotărât să completez seria Specii de lemn dedicându-i lemnului de măr un articol.

lemn de mar

Mărul, pom fructifer

Denumirea științifică a mărului este Malus spp (Malus domestica, Malus comunis, Malus sylvestris, Malus pumila, etc). Se presupune că își are originea în zona ce pornește din Caucaz, Asia mică și Asia centrală până în Pakistan și vestul Chinei. În această zonă cresc spontan peste 25 de specii de măr. Primele soiuri cultivate au apărut prin hibridarea naturală a acestor soiuri. Există documente care atestă că mărul era cultivat în Imperiul roman încă de acum 6000 de ani.

Mărul face parte din familia Rosaceae. Sunt foarte multe soiuri cultivate care sunt adaptate astfel încât să nu crească foarte mari, dar să dea o producție mare de mere. Totuși, mai există și meri sălbatici sau care cresc în livezi care pot ajunge chiar la 10-12 m înălțime, cu diametrul trunchiului de 0,3-0,5 m, rar și până la 0,8 m.

Mărul are rădăcina puternică, lemnoasă și foarte ramificată, fixând foarte bine pomul în pământ. Frunzele ovale, căzătoare, sunt lucioase pe față și cu perișori pe spate ceea ce le apără de uscăciune. Florile sunt alb-roz, apar înaintea frunzelor și sunt prinse mai multe împreună. Fructul este o poamă rotundă (drupă falsă), ușor turtit, colorat de la roșu închis până la verde, cărnos și protejat de coajă acoperită natural cu o ceară. În interior există cotorul cu 4 cămăruțe în care se găsesc semințele.

lemn de mar

Caracteristicele lemnului de măr

Lemnul de măr este asemănător cireșului ca fibră, dar este mai închis la culoare, mai dens și mai dur. În secțiune transversală se văd bine delimitate zonele de alburn și duramen. Alburnul este alb gălbui, deschis la culoare, iar duramenul poate varia de la roșu deschis la brun roșcat. Uneori pe elementele din lemn de măr pot fi văzute dungi de culoare mai închisă sau mai deschisă, asemănătoare lemnului de măslin.

Fibra poate fi atât dreaptă și omogenă, cât și răsucită și sălbatică. Când textura este fină și uniformă seamănă foarte bine cu lemnul de cireș. Porii sunt mici și foarte mici cu tendința de acumulare în zona de lemn timpuriu. Inelele anuale sunt foarte distincte, dar razele medulare nu se văd cu ochiul liber.

Spre deosebire de lemnul de cireș, cel de măr este mult mai dens (densitatea medie a lemnului uscat: cca 830 kg/m³) și de aceea se prelucrează mai greu și este nevoie de scule foarte bine ascuțite. Uneori, fiind atât de dur, se poate arde în timpul prelucrării. Degajă un miros dulce foarte plăcut când este prelucrat. Tot din cauza densității mari arde greu și încet, dar degajă cantitate mare de căldură și miros plăcut. Mirosul plăcut îl face un lemn foarte folosit pentru afumarea cărnurilor. Mai multe informații despre folosirea lemnului pentru afumare găsiți aici.

Casa de la Sibiel | De la structur...
Casa de la Sibiel | De la structură la finisaje

Uscarea lemnului de măr este mai dificilă și poate ajunge la o rată de pierdere și de 50% din cauza crăpărilor. Este foarte sensibil la variația de umiditate a aerului având o rată mare de contracție și dilatare. Nu este recomandat folosirii la exterior pentru că nu este rezistent la putrezire. Se prelucrează foarte bine prin strunjire, se încleiază fără probleme și se finisează foarte bine cu ceruri și uleiuri. Uneori nu se colorează foarte bine pentru că, din cauza densității mari, absoarbe greu colorantul.

lemn de mar
sursa: wood-database.com
lemn de mar
sursa: wood-database.com
Utilizări ale lemnului de măr

Lemnul de măr nu este folosit în fabrici. Ajunge să se lucreze cu el pentru că pomul este îmbătrânit și nu mai face rod sau pentru că încurcă și trebuie tăiat. Dar atunci când ajunge în mâinile unui tâmplar priceput și cu drag de a lucra lemnul pot ieși lucruri extraordinare. Se folosește la fabricarea mobilierului, la obținerea bolurilor, a cozilor de unelte, la instrumente muzicale de suflat sau mici obiecte decorative.

Se sculptează bine și poate fi folosit pentru obținerea lingurilor folosite în bucătărie. De altfel, se spune că cel mai bun lemn pentru astfel de ustensile de bucătărie este lemnul de pomi fructiferi pentru că păstrează un miros plăcut. Mirosul plăcut face să fie folosit în procesele de afumare fiind comercializat sub formă de așchii. Cu toate că degajă căldură și întreține mult timp arderea, este rar folosit ca lemn de foc pentru că este mult mai valoros pentru alte proiecte. Ajunge pe foc doar dacă are defecte mari sau nu poate fi folosit altfel.

Fiind foarte dur este folosit și pentru obținerea capetelor ciocanelor din lemn, cele folosite în sculptură sau acolo unde este nevoie de o intervenție mai delicată.

lemn de mar
pieptene din lemn de măr

Dacă ați folosit și voi lemn de măr pentru a obține diverse obiecte, împărtășiți cu noi experiența. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Vă voi răspunde cu siguranță.

Mihaela Radu

Mihaela Radu este inginer chimist dar are o mare pasiune pentru lemn. De mai bine de 20 de ani lucreaza in domeniu, finisarea lemnului fiind ceea ce a definit-o in aceasta perioada. A acumulat experienta lucrand intr-un institut de cercetari, in propria firma, precum si intr-o multinationala. Isi doreste sa impartaseasca continuu din experienta proprie cu cei care au aceeasi pasiune....si nu numai.

Adaugă comentariul

Adaugă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Categorii

Abonează-te la newsletter