Cum se scoate în evidență desenul și structura lemnului

Desenele pe care le vedem pe lemn apar în urma secționării diferite a inelelor anuale ale trunchiului. Inelele anuale reprezintă masa lemnoasă depusă anual de arbore. Între cel depus în prima perioadă a perioadei de vegetație (primăvară, început de vară), numit lemn timpuriu și cel din a doua jumătate (vară, început de toamnă), lemnul târziu, există diferențe de densitate, duritate, rezistență, culoare, numărul și așezarea porilor. Prelucrările necesare obținerii cherestelei sau furnirelor fac ca aceste diferențe să producă desene.

Există mai multe moduri de a secționa trunchiul pentru a obține cherestea. Raportat la axul central, lemnul poate fi tăiat perpendicular pe ax sau în lungul lui. În urma tăierii perpendiculare rezultă rondele în care inelele anuale se văd ca cercuri concentrice. Tăierea în lungul trunchiului se poate face în trei moduri: paralel cu axul central (tăiere longitudinală), paralel cu raza cercului reprezentat de trunchi (tăiere radială sau quarter, în engleză) sau tangențial la inelul anual (tăiere tangențială). Tăierea longitudinală și cea radială duc la desene cu linii paralele, pe când în urma tăierii tangențiale rezultă acel desen cu linii ondulate numit catedrală (cathedral) sau flader. Despre modurile de tăiere pentru a obține furnire găsiți informații aici.

La unele specii, nu există o diferență de culoare importantă între lemnul târziu și cel timpuriu, iar porii sunt mici și puțin vizibili. În urma tăierii acestor specii se obține o suprafață uniformă cu desen tern, fără elemente de identificare. Există însă metode prin care desenul poate fi pus în evidență, pornind de la diferența de densitate și duritate.

Colorarea, cel mai simplu mod de a evidenția desenul lemnului.

Evidențierea este posibilă datorită densității diferite a lemnului. Culoarea va fi absorbită diferit în lemnul timpuriu față de cel târziu și astfel desenul va fi mult mai vizibil. Este cazul lemnului de tei sau plop care, necolorat, este foarte uniform. Colorarea, chiar și cu culori foarte deschise, va aduce un plus din punct de vedere estetic.

Metoda de aplicare este și ea importantă. Dacă baițul este aplicat cu cârpa, buretele, rola sau dacă este șters după ce este aplicat cu pistolul, desenul lemnului va deveni mult mai vizibil. Ștergerea va împinge culoarea în zonele unde lemnul absoarbe, dar o va îndepărta mai repede acolo unde absorbția este mai înceată. Astfel, diferența între culoarea celor două tipuri de lemn va crește, evidențiind desenul.

Cele mai potrivite pentru a obține acest efect sunt soluțiile pe bază de coloranți, nu de pigmenți. Acestea din urmă se numesc de obicei baițuri uniformizante. Pigmenții nu se dizolvă în apă sau solvent organic și de aceea nu sunt absorbiți în lemn. Rămân la suprafață și acoperă diferențele, uniformizând aspectul lemnului. Coloranții se dizolvă, soluția rezultată este absorbită în lemn diferit și astfel desenul capătă viață. Dezavantajul este că va scoate în evidență și defectele lemnului așa că lemnul trebuie foarte bine pregătit înainte. Recomandări pentru o colorare fără pete găsiți aici.

Oferta de soluții de colorare este mare și de multe ori este dificil de identificat cea care nu conține pigmenți. Cel mai la îndemână criteriu este prețul. Pigmenții sunt în general mai scumpi, astfel că și soluțiile care-i conțin vor fi mai scumpe. De asemenea, trebuie evitate baițurile care au în denumire cuvântul uniformizant.

Marcarea porilor sau patinarea lemnului cu diferență mare de densitate va face desenul mult mai vizibil

Sunt și specii cu pori mari la care, datorită culorii uniforme, desenul nu este foarte evidențiat. Este cazul frasinului, foarte asemănător stejarului, dar mai deschis la culoare și mai uniform. În acest caz, o soluție foarte bună este colorarea porilor. Se folosesc baițuri sau soluții de colorare speciale, numite uneori patine, procedeul fiind cunoscut și ca patinare. Principiul metodei este ca aceste soluții să cadă sau să fie împinse în pori (prin ștergere), care devin astfel mult mai vizibili.

Patinele pot fi folosite și la lemnul de rășinoase, chiar dacă nu are pori. Diferența mare de densitate între lemnul târziu și cel timpuriu va face ca, după ștergerea patinei, să se obțină o colorare inversă decât cea inițială. Lemnul târziu, mai închis la culoare și mult mai dens, nu va putea fi colorat, pe când lemnul timpuriu se va colora intens, fiind mai afânat. Rezultatul va fi un desen mai viu, mai vizibil, un  ”negativ” al desenului inițial.

Structurarea suprafeței lemnului prin șlefuire, periere sau sablare

Diferența de duritate între lemnul timpuriu și cel târziu este cea care face în acest caz desenul vizibil, devenind tridimensional (3D). Prin diferite metode de șlefuire abrazivă, lemnul timpuriu, mai moale și mai afânat, va fi îndepărtat ușor, lemnul târziu rămânând în relief datorită durității mai mari. Metoda este denumită frecvent structurare. Efectul imită aspectul lemnului vechi, îmbătrânit de vreme, întâlnit deseori la gardurile vechi de la sate. Lemnul de rășinoase este adesea supus structurării pentru că nu necesită mult efort, dar metoda este folosită și la stejar sau alte specii dure.

Structurarea poate fi făcută prin șlefuire, periere sau sablare. Când se structurează prin șlefuire, se folosește inițial hârtie abrazivă grosieră (60-80) pentru a îndepărta lemnul, apoi hârtie mai fină (120-180) pentru a netezi fibra. Perierea se face cu perii de sârmă, manual sau mecanic. La perierea manuală, se recomandă folosirea periilor cu fire mai groase pentru a nu zgâria lemnul. Pentru sablare se folosesc pistoale speciale care proiectează pe suprafața lemnului, cu presiune, nisip sau alte materiale abrazive. Suprafața rezultată este profilată și foarte netedă, nisipul fin reproducând cel mai bine structurarea naturală cauzată de praful din atmosferă.

Structurarea este folosită și de artiști. Sablând bucăți subțiri de lemn (furnire) reușesc să îndepărteze total lemnul timpuriu, efectul rezultat fiind de lemn transparent.

Colorarea prin ardere

Arderea, pe care se bazează și o cunoscută metodă de protecție la intemperii, ciuperci și insecte (Shou Sugi Ban), poate evidenția desenul lemnului. Metoda se bazează pe rezistența diferită la ardere a celor două tipuri de lemn. Lemnul timpuriu arde mai repede, în timp ce lemnul târziu este mai rezistent. Arderea superficială ușoară va pune în evidență desenul lemnului, iar cea mai profundă, urmată de periere, îl va structura. Se ajunge la un efect deosebit dacă lemnul periat ușor, fără îndepărtarea totală a părților înnegrite, este apoi colorat în culori pastelate.

Sper să considerați utile informațiile de mai sus. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți neclarități sau întrebări, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur voi răspunde.